Tot ce nu știai despre calendarul iulian

Asa cum si numele sau o spune, calendarul Iulian cel Nou a fost initiat de Iulius Cezar, fiind acceptat si folosit abia la un an dupa realizarea sa, mai exact in anul 45 Inainte de Hristos. Desigur Iulius Cezar nu a realizat intregul calendar dupa propriile principii, el s-a sfatuit cu oameni de nadejde, precum astronomul Sosigenes. Calendarul Iulian cel Nou are la baza exactitatea de calcul a unui a tropic, acesta avand o aproximare de 365,25 de zile. Impartirea este facuta asa cum cu totii o stim si o utilizam si in ziua de azi, deci in 12 luni, avand la un interval de patru ani, un an bisect, deci cu luna februarie de 29 de zile. Totusi calendarul Iulian cel nou nu este atat de exact si nici perfect avand in vedere ca la un interval de 128 de ani se acumuleaza o zi, dat fiind ca anul luian dat in medie este mai scurt cu 11 minute fata de un an astronomic.

In ciuda acestui defect foarte multe biserici ortodoxe il folosesc, mai ales pentru ca este considerat a fi unul de naturaminora ce nu incomodeaza. Totusi bazele acestui calendar au fost modificate, iar prin aportul lui Lilius, un doctor de origine napolitana, s-a ajuns in cele din urma sa se formeze calendarul gregorian, despre care gasiti informatii pe site-ul nostru. Acesta a fost desigur denumit dupa Papa Grigore al 13-lea cel care a dat si decretul pentru utilizarea sa. Diferenta dintre calendarul Iulian si cel Gregorian era faptul ca in cel din urma se tinea cont de luna sinodica, deci deci pentru Sfintele Sarbatori de Paste si de echinoctiul de primavara, ceea ce a dus la o notare pentru eliminarea confuziilor, asa numitele stiluri vechi si stiluri noi, pentru a se sti exact despre ce este vorba. Multa lume foloseste in ziua de astazi aceste expresii pentru a tine o bariera deschisa intre datari.

Originile calendarului Iulian cel nou

Calendarul Iulian insa a avut si el predecesori, tinand seama de faptul ca romanii au fost cei care au inceput sa creeze un orar al timpului, pentru a se sincroniza. Si astfel calendarul roman, cel vechi, stramosul celui Iulian, avea un an format din 355 de zile, tot cu un total de 12 luni, insa cu diferenta ca acesta avea o luna bonus: luna numita Intercalaris, adaugata de regula in ultimele zile ale lunii Februarie, inainte de Martie. Luna cu pricina avea un total de 27 de zile, iar ea incepea de regula in ziua de 23 sau de 24 a lunii februarie, rezultand astfel un an cu un total de 377 sau 379 de zile.

Unii scriitori romani, precum Macrobius si Censorius sunt de parere ca un ciclu ideal in care sa se intercaleze timpul este realizat din 355 de zile, un an caria ii urmau 377 de zile, respectiv 378 de zile. Astfel se putea ajunge la o medie anuala de 366.188 de zile in decursul a patru ani, iar diferenta era de o singura zi pe an, aceatsa fiind valabila la orice echinoctiu sau solstitiu. Scriitorul Macrobis era de parere ca daca se facea o ajustare in decursul a opt ani ajunti din 24 de ani doar trei aveau luna Intercalaris, deci cu un total de zile de 377. Iar de aici rezulta mai departe ca un an mediu avea 365.188 de zile, timp de douazeci si patru de ani. Totusi schemele nu au fost deloc pastrate asa cum veti observa putin mai jos. Totusi din cauza unor dezordini si din cauza faptului ca lunile nu au fost intercalate cum trebuie, s-a produs reforma iuliana care avea la baza corectarea definitiva a problemelor, astfel zilele care nu au fost intercalate au fost adaugate intre lunile noiembrie si decembrie, avand forma unei luni in plus. Deci toate cele 90 de zile care au fost gresit gestionate au reust sa fie repozitionate abia in anul 46 Inainte de Hristos, acesta fiind si primul an in cera reforma a avut succes.

Citește continuarea aici

loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *