Tot ce nu știai despre curcubeu

Misterul curcubeului i-a preocupat pe oameni din cele mai vechi timpuri, datorita frumusetii lui si originii ramase, multa vreme, necunoscuta. In nenumarate mituri fondatoare, curcubeul apare ca legatura intre divinitate si om, ca un “pod” sau “drum” plutitor in cer (pontifex), pe care pot calatori zeii, samanii sau vrajitorii, din lumea aceasta in cealalta. In legendele grecesti se spune ca un astfel de drum – curcubeul – a fost creat de Iris, mesagera zeilor, al carei nume se regaseste si in cuvantul spaniol care denumeste curcubeul “arco iris”. In povestile vechilor irlandezi, casuta unui spiridus, care, dupa cum se spune in folclorul nordicilor, confectioneaza pantofii zanelor, se afla la una dintre extremitatile curcubeului.

In India, curcubeul simbolizeaza iluminarea lui Buddha, care coboara din cer pasind pe cele sapte trepte (culori), sprijinindu-se, de-o parte si de alta, pe doi serpi (nagas) fabulosi, veniti din adancuri, unde pazesc comorile Pamantului. In Siberia, curcubeul intruchipeaza spiritul samanilor, iar in mitologia chinezeasca este o scara spre cer, facuta de zeita Nuwa (care a creat primii oameni), din pietre de sapte culori diferite. De asemenea, pentru ca reuneste deopotriva culori calde si reci, curcubeul este si imaginea unitatii dintre Ying si Yang, a armoniei si a fecunditatii. In religia crestina, minunatele culori sunt semnul aliantei dintre oameni si Dumnezeu, dupa Potop, al reluarii unui nou ciclu al vietii, al restabilirii ordinii cosmice.

In ezoterismul islamic, reprezinta cele sapte ceruri. De altfel, in toate partile lumii, cifra sapte (adica tot atatea culori cate are si curcubeul – ROGVAIV), in plan simbolic, are valoare sacra – sapte zile ale creatiei lumii, sapte zile ale saptamanii, sapte note muzicale, sapte arte etc. Pentru incasi, curcubeul este coroana de pene a lui Illapa, zeul ploii si al tunetelor, o divinitate de temut, pe care oamenii arhaici nu indrazneau sa o priveasca. Despre curcubeu se crede, in general, ca anunta evenimente fericite, dar ar putea anticipa si schimbari dramatice, care tin de destinul unui popor.

Din punct de vedere stiintific, misterul curcubeului a inceput sa fie intuit si deslusit partial, inca din Antichitate. Anaximene, filozof grec, din secolul al VI-lea i.Hr., credea ca arcul colorat care aparea uneori pe cer era determinat de trecerea razelor de soare peste mase comprimate de aer, in timp ce Aristotel (secolul al IV-lea i.Hr.) a incercat sa explice fenomenul prin reflectia si refractia razelor solare, dar era mai mult o banuiala, decat o demonstratie stiintifica.

Abia in secolul al XIII-lea, calugarul polonez Witelo, pasionat de “philosophia naturalis” (studiul obiectiv al naturii si al universului fizic, in general), autor al unui tratat de optica – “De perspectiva” – a ajuns destul de aproape de o explicatie deplina a aparitiei curcubeului, aratand ca, atunci cand o raza de soare trece printr-o picatura de apa, lumina se reflecta pe suprafata picaturii respective. Prin urmare, cand lumina paraseste un mediu – aerul – si trece in altul – apa – isi schimba directia. Lungimile de unda diferite ale luminii – a aratat naturalistul polonez – sunt reflectate in culorile spectrului, secventa de culoare fiind intotdeuna aceeasi – de la violet, prin indigo, albastru, verde, galben si portocalui, la rosu.

Citește continuarea aici

loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *