Totul despre stele și caracteristicile lor

Proprietatile fizice si chimice ale stelelor sunt determinate cu ajutorul energiei pe care acestea o emit. Avand in vedere ca singura componenta ce poate fi vazuta dintr-o stea este atmosfera, are si aceasta un rol definitoriu in ceea ce inseamna caracteristicile unui astru. Soarele este cunoscut ca steaua cu inaltime de 320 de kilometri si cu un diametru foarte mare de aproape un milion jumate de kilometri, mai exact 1.392.000 kilometri. Lumina pe care o stea o emite poate sa determine chiar si atunci cand este foarte mica luminozitatea cat si magnitudinea. Luminozitatea determina intensitatea intreaga a luminii pe care steaua o ofera iar magnitudinea ajuta la masurarea stralucirii pe care o stea o are. In functie de stralucirea lor relativa, stelele sunt clasate in sase mari grupe, sau mai bine zis in sase mari magnitudini, astfel avem stele de magnitudinea unu, stele de magnitudinea doi care stralucesc de 2.5 ori mai putin si asa mai departe, pana la stele de magnitudinea 28 acestea fiind cele mai mici.

Luminozitatea stelelor creste in functie de varsta pe care stelele o au. S-a descoperit pana in prezent ca stelele sunt capabile sa emita o energie de natura radiatiilor electromagnetice, care contin de asemenea si radiatii ultraviolete, dar si unde radio, lumina ce poate fi vazuta si raze infrarosii. Totusi, din fericire, pamantul este acoperit de un strat de ozon inca foarte gros, iar acesta retine cea mai buna parte din radiatiile ultraviolete ce vin din univers, care de altfel sunt foarte nocive, ceea ce permite nasterea fiintelor umane si vietuirea lor. Totusi luminozitatea stelelor reprezinta o variatie foarte mare, ele pot diferi de la una la alta, iar unele pot fi chiar de 500.000 de ori mai puternice fata de Soare.

Ce trebuie stiut insa despre temperatura unei stele este ca in centru aceasta nu este asemanatoare ca in exteriorul sau, ci ea descreste foarte mult, cum este de exemplu Soarele care are in interior o temperatura de 27 de milioane de grade Celsius iar spre exterior ajunge la doar 6000 de grade Celsius. Temperatura unei stele este determinata cu ajutorul unui corp negru, acesta fiind un element care absoarbe foarte bine toate radiatiile pe care le vede si simte in cale.

In anul 1920 s-a facut prima masuratoare a stelelor supergigant si gigant, cu ajutorul interferometrului stelar Michelson. Tot atunci s-a masurat pentru prima data diametrul rangular al unei stele. Stelele binare, deci care se invart una in jurul centrului de masa al alteia care este comuna in cele din urma, pot fi masurate prin intermediul urmaririi eclipselor pe care le au una fata de cealalta. Insa o alta metoda ar fi si aceea conform careia se stabileste energia emisa de stele. In cazul in care doua stele sunt la fel de fierbinti, exista totusi o diferenta intre ele si anume, steaua care are volumul mai mare va transmite o lumina mai mare. Spre exemplu avem stelele Capella si Soarele. Ambele masoara temperatura de 5.800 de grade Celsius, ambele apartin tipului G. Insa Capella este de considerata a fi de aproximativ 16 ori mai voluminoasa decat Soarele nostru, lucru determinat de pozitia pe care o are pe Diagrama Hertzsprung-Russell si anume in partea superioara.

Compozitia chimica a stelelor, desi aparent este aceeasi, se pare ca difera in functie de varsta si de marime. Chiar daca toate au heliu si hidrogen cercetatorii au cazut de acord ca stelele mai vechi nu au atat de mult metal precum stelele mai tinere. Astfel ca asa numitele gigante rosii, chiar daca nu mai au hidrogen pot sa consume in continuare materiale mai grele cat si heliu. Asa cum am explicat in evolutia si formarea unei stele, putin mai sus, acestea in momentul in care se „nasc” practic arata ca si un bec care se aprinde, iar energia lor este preluata in tot timpul lor de existenta din cadrul fuziunii care are loc intre heliu si hidrogen, in cadrul central regional. Insa masa stelei este cea care determina durata acestui proces, el putand fi mai lung sau mai scurt. De exemplu, avem iar Soarele. Acest astru maret pentru noi si vital poate sa aiba un proces de ardere de pana la 10 miliarde de ani insa pentru un astru care are o masa de trei ori mai mare procesul se poate finaliza dupa aproximativ 500 de milioane de ani si pentru o stea care are masa de 30 de ori mai mare procesul este si mai mic si anume pana la sase milioane de ani si asa mai departe.

Citește continuarea aici

loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *