Locurile sfinte – porțile către lumină?

Ne-am obisnuit sa credem si sa spunem ca Pamantul este locul in care i-a fost dat omului sa traiasca, un spatiu profan, iar Cerul este al lui Dumnezeu. Dintr-o astfel de perspectiva, locurile sfinte sunt realitati din lumea aceasta concreta, bine determinate geografic, in care se manifesta Fiinta Divina, care ii creeaza omului convingerea ca este mai aproape de Creatorul sau,  ii confera incredere si speranta, ii dau sentimentul ca nu este singur, ca este ascultat si ajutat . Biserici, manastiri, temple, pesteri, un varf de munte, o vale ascunsa, o oaza de verdeata in desert, o padure, o insula, orice alt spatiu in care se manifesta, in infinit de multe feluri, spiritul divin, devin Centre spirituale.

Toate religiile consacra astfel de locuri sfinte, slujite de preoti, care trebuie sa tina aprins focul sacru al credintei: Muntele Athos, centru spiritual al ortodoxismului, Templul Sfant de la Ierusalim, Bethleemul – locul nasterii lui Iisus Hristos, Vaticanul, Grota de la Lourdes (Franta) – pentru credinciosii catolici, Meka, Medina, pentru islamici etc. Multe dintre locurile sfinte sunt greu accesibile (scari taiate in munte, poteci inguste, lungi drumuri care trebuie strabatute pe jos etc.), astfel incat pelerinajul sa fie trait cu intensitate, iar intalnirea cu Divinitatea sa se faca sub semnul sinceritatii, al ascezei si al bucuriei. Drumul, in inteles  geografic, trebuie sa fie prilej de (re)descoperire a drumului interior, a relatiei cu Dumnezeu. Intr-un sens simbolic, locurile sfinte sunt, pe Pamant, porti spre Paradis. Iar Paradisul este, ne spun Cartile Sfinte, in sufletul nostru. Cautam, cu febrilitate, locurile sfinte, ne fascineaza, ne atrag, pentru ca sunt “interfata” intre noi si Divinitate, ele intruchipeaza “cetatea” sacra a sufletului, care ne apara de toate atacurile care vin din afara, dinspre teama, dinspre simturi, dinspre neliniste si dinspre toate lucrurile care, in viata aceasta, ne fac vulnerabili.

Locuri sfinte in Romania – Mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca si Manastirea Prislop

Spre Manastirea Prislop, acolo unde se afla mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca, in fiecare an, se indreapta mii de credinciosi, pentru a se ruga celui care vegheaza din Ceruri, sa nu ne pierdem dreapta credinta. Parintele Arsenie Boca a trait ca un sfant si a trecut la cele vesnice ca un martir, la 28 noiembrie 1989 (cu o luna inainte de caderea regimului Ceausescu), asasinat de securitate, dupa ani de zbatere pentru binele celor multi si de suferinta in temnitele comuniste. A fost un vizionar, un duhovnic neasemuit si un tamaduitor de suflete. Nenumarate marturii de la oameni care l-au cunoscut si care sunt in viata, astazi, vin sa ne arate ca este una dintre cele mai luminoase, mai puternice si mai intelepte personalitati ale vietii noastre crestine.

Prin spiritul lui stralucitor, care razbate din cartile, invataturile si profetiile sale, nenumarati oameni au descoperit puterea credintei si a rugaciunii. Om instruit, cu studii de teologie, belle arte si medicina, initiat la scoala isihasta de pe Muntele Athos, lasand in urma sa, pe la toate manastirile unde a petrecut o parte din viata, adevarate raiuri pamantesti (picturi neasemuite, gradini cu flori, livezi cu pomi fructiferi, el fiind primul care sa arate ca “omul sfinteste locul”), Sfantul Parinte Arsenie Boca este unul dintre cei mai puternici stalpi ai ortodoxiei romanesti. A vazut “cu ochii mintii” si ororile Primului Razboi Mondial, si abdicarea regelui, si moartea dictatorului Ceausescu, si caderea Turnurilor Gemene din New York (marturie fiind picturile de la Manastirea Draganesti), precum si sfarsitul sau, in lumea aceasta.

Citește continuarea aici

loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *