Totul despre literatura medievală

Literatura medievala se afla intr-un contrast puternic cu intelegerea noastra vizavi de conceptul modern de arta literara, acela de a reflecta experientele sau observatiile personale. Intruchipeaza, de fapt, postura tipica a lumii, universala si ideala, ce se aplica la realitatea empirica, si nu la cea actuala. Exista o preferinta pentru clisee si formule inaccesibile oamenilor de rand. Totodata, motivatia psihologica puternica este straina literaturii medievale, temele si motivele fiind in stransa legatura cu latura traditionala sau usor stiintifica. Nu se vorbeste despre un geniu urias, pe care oricum oamenii vremii l-ar fi dispretuit, nici despre suferinta cu care operele moderne ne-au obisnuit, ci despre creatii de referinta in domeniul stiintific, religios sau istoric. Exista, desigur, si abateri de la aceste trasaturi.

Evul Mediu era o comunitate inchisa, cu restrictii si fara o imagine prea coerenta in arta. Cu toate acestea, literatura medievala aoferit creatii, fara de care, nu s-ar fi putut cladi nimic din tot ceea ce astazi numim arta literara. In acelasi timp, acest spatiu a dus la formarea unor modele morale care stau si astazi la baza atitudinii etice. Scriitorii si poetii trebuiau să fie oameni formati, scoliti sau de rang nobiliar si daca operele lor au rezistat in fata eroziunii timpului, gusturilor variate, generatiilor, atunci se poate afirma ca acestea reprezinta garantii ale valorii, mai ales daca au fost pastrate în mintile oamenilor. Asa cum spunea si G. Ibraileanu, „oamenii nu tin minte decat numai ceea ce-i impresioneaza profund”. Rezistenta in timp inseamna aprobarea maselor.

De fapt, mare parte din operele pe care le consideram ca facand parte din literatura medievala nu au fost scrise, ci transmise oral, prin viu grai, pastrate de fiecare generatie, oricat de marginasa ar fi fost. Miturile celticilor sunt doar cateva „vorbe vii” la care am putea face referire. De altfel, se spune ca nu exista opere scrise, in cazul celtilor, deoarece nu stiau sa scrie.

Cronicarul si episcopul, Geoffrey of Monmouth (cca. 1100-cca. 1150), a scris „Historia Regum Britanniae”(1136), adica „Istoria Regilor Britaniei”, insa timpul nu i-a aprobat creatia, majoritatea evenimentelor expuse fiind doar plasmuiri ale imaginatiei sale. Chiar si asa, lucrarea istorica este valorificata prin prezentarea Legendei lui Arthur, dar si prin prezentarea controversatei povesti a Regelui Lear sau Leir. Legenda a aparut mai tarziu, transpusa intr-o tragedie de catre William Shakespeare in trei ani (1603-1604).

Cel mai cunoscut poet european din Evul Mediu este Dante Alighieri(1265-1321), politician italian şi filosof. A scris „Viata noua”, creatie in versuri si in proza inspirata de iubirea pe care i-o purta lui Beatrice, tratate filosofice, politice si literare, cum ar fi „Ospatul”, „Monarhia”, insa una dintre cele mai reprezentative opere, atat pentru literatura medievala, cat si pentru cea antica, este „Divina comedie”, o capodopera in trei parti, asa cum poetul le-a parcurs: „Infernul”, „Purgatoriul” si „Paradisul”. Tot din Europa, de aceasta data, din Anglia, primul poet a fost Caedmon (657-680), calugar.

El a scris „The Dream of the Holy Rood” – „Visul Crucii Sfinte”. Ideea mortii a generat creatii spirituale, tragice, pe cand dorinta de a afla trecutul a dus la rascolirea lui, si cand nu s-au gasit destule urme, imaginatia a inlocuit evenimentele istorice. Alegoria a dominat Evul Mediu in literatura, prin tema iubirii, a fricii continue fata de Dumnezeu si de lumea cealalta, a dorintei de mantuire, stari exprimate oarecum absurd, in dezacord cu realitatea. Miracolele, cautarea frenetica a unor raspunsuri vizavi de misterele lumii, presupusele apocalipse nu au fost decat unele dintre subiectele asupra carora, marii invatati s-au oprit cu precadere.

Citește continuarea aici

loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *