Istoria sabiilor

Milenii la rand, istoria universala a fost marcata de destinul unor civilizatii razboinice, motiv pentru care dotarea armatelor a fost prioritara. Sabia este una dintre cele mai vechi arme, aparuta aproape simultan la popoarele est-asiatice, orientale si occidentale, inca din epoca bronzului, cand oamenii au avut la dispozitie mai mult metal decat in perioadele precedente.

In limbajul curent, cuvintele « sabie » si « spada » sunt sinonime, dar specialistii fac o deosebire intre cele doua, in pofida faptului ca seamna foarte mult, in sensul ca sabia are lama usor curbata si are tais pe o singura parte, in timp ce spada este dreapta si are taisuri pe ambele parti. Si sabia si spada trebuie, insa, sa aiba peste treizeci de centimetri lungime, pentru a se deosebi de alte arme albe.

Istoria sabiilor inca din antichitate

In antichitate, indiferent ca era vorba de popoarele asiatice sau de cele europene – celti, traci, romani, triburi germanice – sabia era si marca prestigiului cavalerului sau conducatorului de osti. La inceputul secolului al IV-lea, de exemplu, sabia celtica, numita « cladio », cu lama de aproximativ 60 de centimetri, facea parte obligatoriu din echipamentul razboinicului. Cu o arma asemanatoare erau dotate si legiunile romane, in perioada de glorie a imperiului.

Sabia japoneza, care, astazi, face parte din patrimoniul cultural nipon, are o lunga istorie, care a parcurs mai multe perioade, incepand cu sabiile « jokoto », anterioare secolului al VII-lea, si sfarsind cu « shin-shinto » (« sabiile noi »), din perioada Edo – epoca shogunilor si a samurailor – cand se acorda o atentie deosebita nu numai calitatii metalului si functionalitatii sabiei, ci si stilului, ornamentelor si originalitatii.

Japonezii au descoperit tehnica prelucrarii fierului in secolul al IV-lea i.Hr., cu trei secole mai tarziu decat europenii. Primele sabii au fost facute din bronz, apoi din fier si, ulterior, din otel. Pentru fabricarea sabiilor lor, japonezii s-au inspirat, in mare masura, de la coreeni si de la chinezi. Dintre numeroasele tipuri de sabii japoneze, cele mai cunoscute sunt cele utilizate de samurai, pentru a-si dobori adversarii (pe care ii decapitau, numarul capetelor fiind dovada care era prezentata stapanului, pentru ca samuraiul sa fie rasplatit).

O astfel de sabie se numea «wakisashi » si servea si pentru sinuciderea ritualica, pe care o practicau samuraii – « seppuku » sau « hara-kiri ». Pentru antrenament, samuraii foloseau sabiile « bokuto », din lemn de stejar, solide si usor curbate. Lemnul, pentru a avea calitatea necesara, era taiat longitudinal, lasat un an sa se usuce si apoi modelat manual. « Ninjato » era denumirea sabiilor care intrau in dotarea luptatorilor ninja, din perioada medievala, folositi ca spioni, pentru intimidarea adversarilor ori pentru asasinate.

 Al Doilea Razboi Mondial a fost ultima imprejurare in care, in Japonia, s-au mai fabricat sabii in scopuri razboinice. Incepand cu anul 1971, la Tokyo, exista cel mai mare muzeu de sabii japoneze, in care sunt expuse astfel de arme din diverse epoci, dar si documente referitoare la modalitatile de prelucrare a metalului in acest scop.

Citește continuarea aici

loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *